Explozie de entuziasm

Iata-ma iar in fata calculatorului...in ultima vreme asta se intampla din ce in ce mai des.E grav zic eu, dar drogul nu te lasa asa usor! Astazi am avut poate una dintre cele mai "speciale" zile. Azi e ziua in care mi-am dat seama ca nu se mai merita frate! Tocmai de-asta stau aici scriind cuvinte pe care doar vreo 2-3 persoane le vor intelege.
Dupa cum se spune, sa incep cu inceputul!Dupa 4 ore obisnuite pentru ziua de marti, una in care sa intri in pamant de rusine pentru ca nu sti ce sa raspunzi si una in care moralul fiecaruia intra in conflict cu cel al colegului, a urmat punctul culminant si credeti-ma, niciodata nu mai vreau sa trec prin asa ceva!
Urasc indiferenta, e mai rea decat aroganta(pe care iar nu o suport). Dar o combinatie intre astea doua...ma depaseste. Mereu mi s-a zis ca sunt prea calma...dar nu ma bruscati!!!Daca ma scoate cineva din calmul obisnuit, nu il vad bine. Cu atat mai rau cu cat este o persoana de la care nu ma asteptam! Nu asa se interactioneaza cu cei din jurul tau domne!Daca dupa atatia ani de munca you can not cope with that, then resign!
Mi se intampla ceva ce rar mi-e dat sa traiesc! Ma simt proasta...nu pentru ca as fi(in adevaratul sens al cuvantului), ci pentru ca nu pot sa suport delasarea din jurul meu! E aiurea, e rau, e foarte rau! Eu nu sunt asa si de aceea vreau ca si cei din jurul meu sa nu fie. Nu va pot schimba, dar va pot observa. Nu va pot schimba, dar va pot atentiona. Ce e mai important, eu NU va pot ignora!
Am ceva de lucru acum, chiar daca de-abia a inceput scoala si imi vad colegii care mai de care mai adormit si mai dezinteresat. Sper sa iasa bine proiectul si sa isi dea unii seama ca inca se mai poate!Am fost 9F, aia laudati de toata lumea. Nu stiu de ce, dar devenim opusul celor de acum aproape 3 ani. Nu ziceti ca nu e asa, pentru ca va mintiti singuri. Nu e nevoie sa recunoasteti asta, dar macar faceti ceva. Eu una o sa fac...mai vedem daca vreo alta zi "speciala" nu ma va impiedica.