duminică, 5 aprilie 2009
Neputinta
Ce poti sa faci cand simti ca nu mai esti cine ai fost? Cel mai rau te apasa tristetea faptului ca nu te-ai pastrat intreg. Iradiezi o neputinta pe care ai vrea sa o ascunzi, dar oricat incerci nu poti. Dormi prea mult, pentru a uita. Daca ai putea te-ai gandi la asta, dar nu poti gandi ca ai putut gandi vreodata asa ceva. Ceilalti te privesc cu mila, te menajeaza. Decizi sa lupti si sa te faci bine. Asta e azi, dar maine pare atat de departe! Uneori esti epuizat, alteori mai vesel. Uneori vorbesti, alteori refuzi sa o faci. Peste toate acestea pluteste insa avionul care scrie pe cerul mintii: ma refac incet, dar sigur. Nu iti ascunde lacrimile din coltul ochilor! Lasa-le sa spele toata rusinea si resentimentele! Cand vei fi liber si intreg din nou, vei iubi rabdarea care te-a adus aici. Iarta nepasarea sau mirarea sau condescendenta celorlalti. Accepta ceea ce esti. Eu te iubesc! Noi te iubim! Pentru ceea ce esti, asa cum esti acum!
duminică, 1 martie 2009
Meditatie
Spital, miros fetid de analgezic
Si lagarul detentiei vietii
Care oricum se scurge.
O incercare disperata
De a iesi din umbra
Mortii.
De ce ne concentram ultimul avant pe vorbe
Spuse de oameni pe care nu ii stim?
Oare viata de dupa viata
Nu va fi mai buna?
Sperante mor cu noi, in noi-
Se duc in praful abisal
Al panzelor de paianjen ratacite la colt.
Deasupra tuturor e valul
Care acopera sufletul
Cu un cearceaf alb.
Spital,gradina paradisiaca
Cu flori avide de suflete,
De ce nu iti asumi esecul?
Si lagarul detentiei vietii
Care oricum se scurge.
O incercare disperata
De a iesi din umbra
Mortii.
De ce ne concentram ultimul avant pe vorbe
Spuse de oameni pe care nu ii stim?
Oare viata de dupa viata
Nu va fi mai buna?
Sperante mor cu noi, in noi-
Se duc in praful abisal
Al panzelor de paianjen ratacite la colt.
Deasupra tuturor e valul
Care acopera sufletul
Cu un cearceaf alb.
Spital,gradina paradisiaca
Cu flori avide de suflete,
De ce nu iti asumi esecul?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
